3 zile la Paris. Ce mi-a plăcut și ce nu în Capitala Franței

De câțiva ani buni visam la ziua în care voi ajunge la Paris. Iată că la finalul verii 2019, s-au aliniat astrele și mi-am îndeplinit acest vis. E un oraș imens, superb, încărcat de istorie, cu arhitecturi impresionante, muzee, monumente, magazine de lux, este un loc unde mi-ar plăcea să trăiesc, dar este totodată o capitală europeană scumpă.

Parisul mă fascinează, am trecut cu mașina pe lângă muzeul Louvre, am admirat în trecere Sena, m-am minunat de impozantul tur Eiffel, dar am văzut și ce a mai rămas din catedrala Notre Dame arsă și totuși semeață, toate zărite în trecere.

Orașul luminilor, orașul îndrăgostiților, orașul tuturor. Parisul e și pentru îndrăgostiți și pentru familii cu copii mici cum am fost noi și pentru oamenii de vârsta a treia.

Capitala Franței este un furnicar de turiști de toate națiile, terasele sunt pline ochi până la miezul nopții și am prins acolo zile în timpul săptămânii, nici nu vreau să îmi imaginez cum este în weekend.

Cum spuneam, am avut 3 zile la Paris. Pline. Nu am luat în calcul muzeele, întrucât fetița mea de 2 ani și jumătate s-ar fi plictisit instant. Așa că am optat pentru parcuri de distracții, în care ea să se simtă în largul ei. Unii au așteptat peste 3 decenii să ajungă la Paris, alții nu au împlinit nici 3 ani, dar s-au distrat de minune acolo. Că așa-i viața!

Jardin d’Acclimatation este un parc unde indiferent de vârstă nu ai cum să te plictisești. Intrarea este 5 euro, copii sub 4 ani au acces gratuit și îți poți cumpăra cartele cu 15 intrarări la diferite puncte de atracție: roller coastere, plimbări pe canale cu barca electrică, carusele, plimbări pe ponei, mini zoo.

Există zone și pentru picnic, așa că poți să stai pe iarbă și să savurezi mîncarea preferată. Ca alternativă există și terase. Mâncarea e scumpă, dar bună. Nu au zeci de mîncăruri în meniu, dar selecția lor e bine gândită pentru consumator. Tot ce am mâncat a fost bun și o spune o gurmandă pretențioasă. 😛

Evident nu am apucat să descoperim toate punctele de interes din Jardin d’Acclimatation, întrucât ne-au atras foarte mult papagalii colorați și foarte jucăuși, plimbările cu barca și caruselul cu avioane. La intrarea în parc există o zonă de control similară cu cea din aeroport.

Jardin Anne-Frank este un parc micuț, dar cochet, de cartier, unde copilul are la dispoziție topogane, o căsuță, o plasă de cățărat și o mășinuță. Găsești bănci, tufe de trandafir, pietriș și un tunel simpatic. E o oază de relaxare pentru vreo 2 ore.

Mi-a plăcut să mă plimb pe Champs Elysées, celebra lor arteră de aproape 2 km lungime și 70 lățime, înțesată de magazine, terase și turiști. Mi-am delectat simțurile olfactive în magazinul Guerlain și în Marionnaud Paris, dar am cumpărat jucării de la reprezentanța Disneyland. 🙂

Vă sfătuiesc să optați pentru un hotel central, care să vă permită accesul ușor la principalele puncte de interes ale Parisului. Eu am stat la Hotel Plaza Elysées, de 4 stele, poziționat la doar 4 minute de mers pe jos până la Champs Elysées.

Nu mi-a plăcut faptul că hotelul nu a avut parcare, iar pentru mașina închiriată am optat pentru o parcare publică cu plată, o cheltuială forțată de împrejurări. Cameră curată, saltea confortabilă, baie spațioasă, produse de spălat Azzaro, camera mobilată cu bun gust, tipic pariziană.

Hotelul se află într-o clădire veche dar bine păstrată, din 1834, e în buricul Parisului și ca atare resimți din plin forfota orașului, întrucât nu are termopane. Deși am somnul fin, culmea că de data asta nu m-a deranjat zgomotul stradal și chiar am dormit cu geamul deschis, întrucât nu sunt fan aer condiționat.

În Paris se circulă haotic, pietonii îți sar în fața mașinii când nu te aștepti. Traversează pur și simplu pe roșu și nici nu se grăbesc, ceea ce m-a cam deranjat.

Nu este un oraș curat, dar este mult mai curat decât Bucureștiul. Am făcut comparație cu Luxemburgul, dar despre el vă voi povesti într-un material separat.

Există parcări subterane cu plată, parcări stradale cu aparate de taxat, așa că scapi de stresul parcangiilor.

M-am plimbat cu autobuzele și m-a surprins plăcut faptul că stațiile sunt prevăzute cu aparate electronice care îți afișează intervalul orar de sosire a autobuzului, ceea ce este util.

Am testat și metroul parizian și mi-a plăcut. Pe artera principală, toate stațiile sunt prevăzute cu un gard de plastic transpartent și cu uși care se deschid doar când trenul ajunge în dreptul peronului. În plus, metroul este automat, adică nu are conducător. Pe celelalte linii subterane, situația este asemănătoare cu metroul bucureștean.

Dacă ajungeți în Paris, trebuie neapărat să urcați în turnul Eiffel. Aglomerația nu e atât de mare, așa că dacă aveți răbdare stați la coadă vreo 30 de minute ca să aveți acces înăuntru. Eu m-am speriat de posibila aglomerație anunțată și am făcut rezervare online a biletelor. Nu vă recomand, întrucât ajungeți să plătiți un preț dublu pe ele. În plus nu am știut că aveam nevoie de un bilet special pentru a avea liber până în vârful turnului Eiffel, simbolul Franței, care are o înălțime de 324 m.

Așa că am avut acces doar la etajele unu și doi, altitudine aproximativă 150 m, priveliștea asupra Parisului este de vis. Vezi Sena străbătută de vaporașe, dar și o aglomerație de clădiri, din care remarci bazilica Sacré-Cœur sau Domul Invalizilor. Pont: programați-vă vizita spre finalul zilei, noi am prins apusul în turnul Effel, dar și momentul în care luminițele s-au aprins atât în turn care strălucea la propriu, cât și în oraș. Se pot face poze instagramabile rău de tot. Eu nu mă pot lăuda cu prea multe fotografii, întrucât fiică-mea are răbdare pentru maximum 10 poze și dacă nu au ieșit bine, operațiunea nu se mai repetă și nu e vina ei. :))

În turnul Eiffel ai la dispoziție 2 restaurante, dintre care unul de fițe, și multe magazine de suveniruri cu prețuri piperate. Pentru a vizita turnul Eiffel trebuie să treci prin două puncte de control.

Nu mi-a plăcut înghesuiala la poze, întrucât toată lumea voia să prindă cel mai bun cadru, fie cu aparatul profesionist din dotare, fie cu smartphonul. Sau poate sunt un pic subiectivă, întrucât eu cu copil mic nu am avut prea multă libertate pentru shooting la înălțime. Dar nu regret nimic, întrucât cred cu tărie că Parisul nu ar fi avut același farmec dacă nu am fi fost în formulă completă: eu, soțul și fetița noastră.

Croaziera pe Sena trebuie programată tot la final de zi. M-am prins de frumusețea locurilor în amurg și de jocul de lumini pe înserate. Așa că ne-am plimbat cu vaporașul pe Sena, noi și alte zeci de turiști, timp de o oră, de la 20.00 la 21.00. În boxe, ai explicații despre clădirile emblematice ale Parisului, așezate de o parte și de alta a râului, dar și despre podurile frumoase construite peste Sena în mai multe limbi: franceză, engleză, spaniolă, italiană,japoneză. La finalul croazierei, ajungi în zona de business a orașului, unde există niște zgârie nori, dar și o statuie a Libertății.

Da, mi-a plăcut Parisul, mă fascinează și mi-am promis să mai existe o viitoare escapadă acolo. Sunt conștientă că nu am văzut mare lucru din Orașul Luminilor, dar am rămas cu o graoză de amintiri frumoase. Coincidență sau nu, acolo locuiește o fostă colegă, care mi-a lansat invitația de a o vizita. Nu am apucat să o onorez în cele 3 zile petrecute la Paris. I-am promis că voi trece pe la ea data viitoare, așa că e musai să mă țin de cuvânt.

2 răspunsuri la 3 zile la Paris. Ce mi-a plăcut și ce nu în Capitala Franței

  1. Roman Nicoleta Ana Maria spune:

    Ma bucur pentru tine draga mea ca ai fost la Paris!un oras frumos!

  2. Valeria Chertes spune:

    Foarte frumos,mă bucur pentru tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.